Prăjitură cu lavandă, caise și nuci

Plenty More, Ottolenghi. Abia așteptam caisele proaspete ca să încerc minunăția asta, dar m-am împotmolit cu lavanda. Foarte greu am găsit flori de lavandă, deși am încercat toate plafarele. În final, din pură întamplare am dat peste o tanti în piață care avea buchețele de lavandă înflorită de vânzare. Ce fericită am fost! 🙂 În sfârșit, puteam să încerc prăjitura lui Ottolenghi.

Ingrediente:

180 g unt, la temperatura camerei
220 g zahăr alb
2 linguri ulei de nuci (l-am exclus, nu am avut)
120 g migdale măcinate
120 g nuci măcinate
4 ouă, ușor bătute
90 g făină (se poate folosi o făină fără gluten pentru cei care doresc prăjitura să fie fără gluten)
1 praf de sare
coaja rasă de la 1 lămâie
1/2 lingură vanilie
1 1/2 linguriță flori de lavandă, uscate
600 g caise ferme, tăiate în jumătăți, fără sâmburi

Glazură:

1 lingură zeamă de lămâie
6 linguri zahăr pudră

Încingem cuptorul la 190°C și pregătim o tavă de 23 cm în diametru. O ungem cu unt și pudrăm cu făină sau punem hârtie de copt.

Într-un bol mixăm untul, zahărul, ulieul și migdalele până devin o cremă fină. Adăugăm apoi ouăle, unul câte unul, mixând bine pentru omogenizare. Adăugăm și nucile, făina, coaja de lămâie, vanilia, sarea și 1 linguriță flori de lavandă. Omogenizăm și turnăm compoziția în tava pregătită.

Aranjăm caisele cu partea tăiată în sus, încât să fie ușor suprapuse, circular.

Coacem timp de 70-80 de minute. Dacă prăjitura se rumenește prea mult, o acoperim cu folie de aluminiu. E gata când trece testul cu scobitoarea.

Între timp pregătim glazura. Într-un bol mic amestecăm zeama de lămâie cu zahărul pudră. Consistența glazurii trebuie să fie ușor lichidă, încât să curgă de pe lingură, cum este mierea.

Îndată ce am scos prăjitura din cuptor turnăm glazura peste ea, folosind o linguriță. Decorăm cu restul de flori de lavandă.