Workshop de pâine cu maia cu Adon Shifon

bread workshop
bread workshop
bread workshop
bread workshop

bread workshop

În urmă cu vreo lună aflam că o să vină la Timișoara un brutar din Israel în cadrul unui workshop de pâine pentru a ne arăta câteva din metodele lui, pentru a face pâine cu o hidratare foarte mare. Este vorba despre Adon Shifon. M-am înscris și am așteptat cu nerăbdare momentul.

De când am descoperit pâinea cu maia, și asta datorită Codruței, nu am încetat să învăț despre sourdough. Fac pâine regulat, cam o dată pe săptămână și asta doar pentru că nu am timp să fac mai des.

Workshopul a avut loc weekend-ul trecut, sâmbătă și duminică (20-21 iunie) la Prospero, unde mai mulți pasionați de pâinea cu maia naturală ne-am întâlnit. Nu am fost prea mulți, doar vreo 20 persoane, adunate din toată țara, inclusiv din Chișinău, Brașov, Sibiu. Poza de mai jos este făcută la finalul workshop-ului.
bread workshop

Adon Shifon a fost un tip foarte calm, răbdător, ne-a povestit despre brutăria lui artizanală, ne-a arătat metodele lui de a face diverse pâini, a fost plăcut și a răspuns la o mulțime de întrebări.

Pe scurt, în cele 2 zile de atelier am făcut aluaturi cu maia naturală cu făină speltă, aluat cu smochine și alune de pădure, aluat pentru baghete, aluat cu sfeclă și un aluat cu făină albă, speltă și puțină drojdie comercială. Ne-a arătat cum și cât se frământă aluatul, modele de pre shape și final shape (adică ce formă să dai pâinilor), modele de crestat. S-a discutat mult și despre maia (sourdough), cum o îngrijește, cum o perpetuează.

A fost interesant, unele informații îmi erau foarte clare și cunoscute, dar au fost și lucruri noi. Mă bucur foarte mult că am avut șansa să cunosc un brutar adevărat, și străin pe deasupra. Adon ne-a arătat cât de mult îi place să facă pâine cu maia, cât de pasionat este de sourdough.

Vă las niște poze să vă faceți o idee despre ce a fost, cum ne-am simțit și cum s-au desfășurat lucrurile 🙂

PS: aluatul roșu pe care îl veți vedea este cel cu sfeclă, și da, are o culoare naturală, superbă!
bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

mai jos, aluatul cu sfeclă, foarte colorat.

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop

bread workshop
bread workshop
bread workshop

bread workshop
bread workshop
bread workshop

Credite foto: Mircea Gherase și Narcisa Viorel

Advertisements

Mic dejun la Ottolenghi

Ottolenghi

În urmă cu o lună am decis să merg la Londra de Crăciun, la sora mea. Am știut atunci că negreșit voi merge la Ottolenghi. Era o dorință foarte mare să ajung cândva la unul din restaurantele lui. Pentru cei care nu știu, Ottolenghi are 4 locații în Londra: 3 deli-uri (Islington, Notting Hill, Belgravia) și un restaurant- Nopi. Sâmbătă dimineața, după Crăciun, am plecat cu sora mea să luăm micul dejun la Ottolenghi. Afară era un frig îngrozitor dar bus-ul ne-a lăsat la doi pași distanță de Ottolenghi Islington. Ajunse în fața deli-ului, deserturile sunt primele care îți iau ochii, expuse în fereastra mare, ca niște regine. Bezele imense, tea cakes, muffinși, mini cheesecake -uri, prăjituri cu polenta și fistic, cu mure, cu bezea, brownies, toate arătau impecabil și absolut delicioase!

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi

Cum am intrat în deli, am aruncat un ochi la display-ul cu dulciuri. O parte dintre ele erau deja ambalate, perfecte pentru un cadou sau de luat la pachet. De asemenea, aici găsiți vin, multe condimente și produse Ottolenghi: sumac, za’atar, mixuri de semințe pentru salate, sosuri, chutney-uri, relish-uri, și evident cărțile sale Plenty, Jerusalem, The Ottolenghi Cookbook și Plenty More.

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi
Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi
Mic dejun la Ottolenghi
Mic dejun la Ottolenghi

De o parte și de alta a deli-ului, produsele îți atrag atenția: pâinea cu maia, croissantele, brioche, borcanele colorate. Nu știi la care să te uiți mai întâi, mai ales dacă ești pasionat de food, pierzi minute bune analizând fiecare produs.

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi
Mic dejun la Ottolenghi

Deli-ul din Islington este cel mai spațios dintre toate. Are aproximativ 50 de locuri unde oamenii pot lua micul dejun, prânzul sau cina. De asemenea, pot cumpăra produse și la pachet (lucru care l-am făcut și eu). Locul este foarte luminos, alb și îți dă senzația de impecabil. Sunt două mese mari, unde clienții stau la comun și câteva mese pentru două persoane. Personalul de servire a fost foarte prompt, amabil și foarte atent. Când am ajuns, locul era aproape plin, clienții au venit și plecat încontinuu cât am stat acolo.

După cum se vede și în poze, pe mese există prăjitoare de pâine, iar clienții își pot rumeni singuri pâinea dacă și cât doresc. Mi-a plăcut foarte mult opțiunea asta.

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi

Noi ne-am așezat la o masă mică iar până ne-am uitat pe meniul de breakfast, am comandat câte un cappuccino. Mi-a plăcut că am ales o masă vis-a-vis de bucătărie și am tras puțin cu ochiul.

În timp ce sora mea se afla la the ladies room, eu îmi suceam gâtul în stânga și în dreapta să observ locul cât mai bine, și la un moment dat pe cine văd? Pe the great Yotam Ottolenghi în persoană!!! Nu mi-a venit să cred! M-am sucit și foit în scaun, m-am ridicat și m-am îndreptat spre el. We shaked hands, m-a întrebat de unde sunt și cât mai stau la Londra. Mi-a urat poftă bună, i-am spus că nu mă așteptam să îl văd aici și a răspuns că îi place din când în când să vină dimineața la deli-ul din Islington. Am vorbit 2-3 minute? Nu știu să zic, dar m-am bucurat enorm! Eram uluită, și de atâta emoție am uitat să fac o poză cu el. Mi-a fost foarte ciudă ulterior, dar când mă gândesc că l-am întâlnit dintr-o pură întâmplare, mă mulțumesc cu gândul ăsta. Yottam era cu fiul său de mână, un băiețel adorabil de câțiva anișori. M-am întors la masă și am așteptat-o pe sora mea să îi povestesc minunea întâmplată!

A fost the thing that made my day! Toată ziua am sărit în sus de bucurie.

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi

Revenind la micul dejun, eu am ales fasole cu chorizo, salată și ou prăjit pe pâine prăjită, iar sora mea a comandat scrambled eggs cu somon, sos de smântână și salată. Comanda a venit foarte repede, iar mâncarea a fost foarte bună și într-o cantitate destul de mare. Eu nu am putut să mănânc decât jumătate din farfuria mea.

Mic dejun la Ottolenghi

A urmat desertul. M-am dus la vitrina imensă și am ales două prăjituri: cheesecake cu cireșe pentru sora mea și prăjitură cu polenta și fistic pentru mine. Mi-a fost foarte greu să aleg, aș fi vrut să gust din toate 🙂 Am mai luat o bezea mare, un cheesecake și un muffin cu pere și zmeură la pachet.

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi

Pentru că noi am ajuns în jurul orei 11 la Ottolenghi, până am mâncat și m-am plimbat la fiecare raft cu dulciuri, au ieșit și munții de salate pentru prânz. Platouri mari, pline de culoare, sosuri și verdețuri, pulpe de pui, somon și alte cărnuri au fost expuse privirilor noastre.

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la OttolenghiPentru mine a fost cel mai interesant moment pe care l-am petrecut în Londra. Negreșit voi merge la Nopi data viitoare. Până atunci, rămân cu amintirea asta frumoasă că am stat de vorbă cu un om pe care îl admir atât de mult, lucru la care nici nu sperasem. Vă recomand din suflet să treceți și voi pe aici dacă sunteți în Londra. Merită!

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi

Mic dejun la Ottolenghi

Amintiri cu gust de cozonac

cozonaciCozonaci cu mac, rahat sau cu nuci. Am niște amintiri foarte frumoase despre cozonaci, de când eram foarte mică, iar mama împreună cu mine și sora mea mergeam la o vecină în sat unde făceam toată ziua cozonaci, înainte de Crăciun sau de Paști. Nu îmi amintesc câți făceam, nici dacă folosea drojdie sau maia, dar tanti Gigea, cum o chema pe femeia care făcea cei mai buni cozonaci din sat, frământa aluatul într-o troacă mică de lemn, iar eu și sora mea desfăceam nuci sau tăiam rahat. Ca să ajungem la tanti Gigea, trebuia să urcăm pe o uliță din sat, destul de departe de casa noastră, dar iarna era foarte frumos, totul alb, troiene de zăpadă și poteci înguste. Ce amintiri, ce vremuri! Atât de demult…Nu știu dacă tanti Gigea mai trăiește, dar mi-am amintit cu drag de ea.
Sâmbăta care doar a trecut, am fost la un nou atelier al Codruței – Codru de pâine și am făcut cozonaci cu maia. Rezultatul se vede în pozele atașate. Eu nu am mâncat vreodată cozonaci ca cei pe care îi face Codruța. Sunt foarte pufoși, înalți, cu miez fin și catifelat, se lucrează mult la ei, dar când guști o felie care e pufoasă ca un nor, mori de plăcere. Vă las câteva poze să vedeți ce cozonaci frumoși ies din mâinile ei.

Cozonaci cu maia

Cozonaci cu maia
Acesta este cozonacul meu, înainte de a fi copt și după. La fel de înalt, crescut peste măsură (am crezut că o îl stric pentru că nu am o tavă ca a Codruței), rumen și cu un miez pufos. A fost devorat cât ai clipi. 

Cozonaci cu maia

Cozonaci cu maia
Cozonaci cu maiaȘi în secțiune:

Cozonaci cu maiaVoi ce amintiri aveți despre cozonaci?

 

Atelier de baghete

Revin cu o scurtă povestire legată de atelierul de baghete la care am participat duminică, ținut evident de Codruța – Codru de pâine. Poate vă întrebați de ce merg eu la aceste ateliere, care e treaba cu ele. Răspunsul meu e simplu: nu demult am încercat să fac pâine acasă, nu prea mi-a ieșit, sau cel puțin nu așa cum am sperat. Mă uitam pe blogul Codruței și mă gândeam cum să fac o pâine ca a ei, mai ales că nu știam prea bine ce e aia maia și multe alte lucruri. Mă speriam și mai tare când citeam rețetele și realizam că trebuie să pierd o zi întreagă frământând, dospind și așteptând rezultatul. Am mai căutat niște rețete, am încercat pâine fără dospire sau fără frământare, bunicele, dar nu ca pâinea pe care am încercat-o de când merg la aceste ateliere. Am făcut inclusiv niște baghete dospite la rece, dar fără să fiu încântată de rezultat.

IMG_654

Între timp am mai citit despre pâine, despre maia, inclusiv am una activă, deși greu a luat-o din loc, abia la a treia încercare. Am mers la un prim atelier de pâine care m-a ajutat foarte mult, mi-a alungat toată teama și frica de a încerca să fac pâine. În plus, mi-a trezit și mai mult dorința de a învăța să fac pâine mai bună. Așa că a urmat un nou atelier, de această dată de baghete.

Probabil vă întrebați cum se desfășoară aceste ateliere 🙂 E foarte simplu, Codruța ne arată toți pașii pe care trebuie să îi știm, să îi parcurgem pentru a avea o pâine bună, cum numai ea știe să facă. Frământăm, dăm formă, ne arată cum să crestăm diferite pâini. În poza de mai jos puteți vedea aluatul pe care noi am exersat cum să dăm corect forma unei baghete (nu e chiar simplu, vă zic).

Atelier de baghete

În poza de mai jos avem un aluat căruia i s-a dat prima formă.

Atelier de baghete

Aici aluatul este modelat sub formă de baghetă și este pus pe pânză înfăinată la dospit.

Atelier de baghete

Baghetele au fost răsturnate pe foi de copt, pregătite pentru crestare și coacere. Au fost mutate în cuptor, coapte în prima parte cu aburi la 250 grade Celsius, apoi la vreo 230C.

Atelier de baghete

Așa au arătat la final, acestea sunt baghetele shape-uite și crestate de mine. Mie îmi sunt de mare ajutor atelierele de pâine, vezi  exact cum trebuie să procedez, pentru că e o mare diferență între a citi o rețetă și a o pune în practică. Am învățat cum se frământă un aluat și cum trebuie să arate pâinea la final. Cele câteva ore petrecute la atelier uitându-mă cu gura căscată la Codruța cum manevrează aluatul, făcând poze sau filmând, au trecut cât ai clipi! Abia aștept următorul atelier, care se anunță inedit! Vă țin la curent 😉

Atelier de baghete

Rețetele bănățene, un deliciu!

În urmă cu o săptămână vă invitam să îmi trimiteți rețete bănățene pentru a alege apoi una dintre ele ca să o gătim împreună. Zis și făcut, am ales o rețetă iar Andreea, cea care a trimis-o, m-a însoțit la duminica rețetelor tradiționale din Banat, care a avut loc la Hostel Costel.

Retete banatene
La eveniment au luat parte mai mulți bloggeri și jurnaliști, împreună cu reprezentanții PRbeta și cei ai Asociației Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021. Evenimentul face parte din campania „Timișoara în orice colț de Românie” și are rolul de a promova Timișoara și valorile ei, în obținerea titlului de Capitală Culturală Europeană în anul 2021.

Retete banateneRetete banatene20 de persoane am gătit în echipe de câte doi, 10 rețete cu specific bănățean:

  • clătite bănățene;
  • mâncare de brozbe, adică o mâncare din napi sau sfeclă roșie cu ciolan;
  • crofne bănățene, rețeta aleasă de mine, un fel de gogoși;
  • zupă de ludaie, o supă de dovleac cu ceapă foarte bună;
  • 3 plăcinte întinse cu varză călită, cu brânză dulce și stafide, cu ludaie (dovleac), rețetă pregătită de Laura Laurențiu- Rețete ca la mama;
  • cotlete bănățene, cotlete de porc umplute cu varză călită, absolut delicioase;
  • tășcuțe cu gem, foi din aluat întinse foarte subțire, tăiate în pătrățele unite la mijloc cu gem, iar marginile bine presate. Au fost fierte, apoi trecute prin pesmet prăjit, asemănător cu cel folosit la găluștele cu prune;
  • langoși cu brânză.

Am gustat din toate și am rămas plăcut suprinsă, au fost foarte bune iar unele rețete extrem de simple! De exemplu, mâncarea de brozbe cu ciolan, un preparat tradițional făcut din napi sau sfeclă roșie a fost delicios, mai ales că eu de fel nu prea mănânc sfeclă.

Retete banateneFoto sus: tășcuțe cu gem.

Retete banateneÎmpreună cu Andreea, am gătit crofne bănățene, adică niște gogoși. Deși a fost aglomerație mare în  bucătărie și am stat la coadă până ne-a venit rândul să prăjim crofnele, am făcut niște gogoși jos pălăria!

Retete banatenep3

Evenimentul a fost reușit, am gătit și am gustat preparate pe care eu personal nu le-am mai încercat până acum, ne-am simțit bine, iar pentru mine a fost chiar o sursă de inspirație. Mă bucur foarte mult că am cunoscut bloggeri noi, pe Laura Laurențiu de la Rețete ca la mama și pe Andra Constantinescu de la Mentă & Rozmarin. Evenimentul în sine îl consider o lecție, să nu uităm că și noi avem rețete bune, demne de dat mai departe tinerilor, mai ales în zilele de astăzi când mulți dintre noi mânâncăm ce apucăm, mult fast food sau preferăm restaurantele cu specific internațional și uităm de preparatele cu care am copilărit, făcute de mama sau bunici. Așadar, la cât mai multe proiecte de acest gen!

Retete banatene

Atelierul de pâine, o experiență frumoasă!

IMG_5610

M-am înscris nerăbdătoare la atelierul organizat de Codruța Popa (Codru de pâine) în urmă cu vreo săptămână. O știam doar din spatele blogului superb pe care îl are, unde vezi niște pâini de zici că nu-s adevărate. Am citit blogul pas cu pas, la început nu înțelgeam mai nimic, nu știam de e ala SF, autolyse, scoring, nici măcar maia sălbatică nu aveam habar ce înseamnă. Încet-încet am înțeles și am devenit curioasă, inclusiv mi-am făcut prima maia sălbatică. Am încercat să fac și pâine, dar am testat niște rețete foarte simple, fără maia sălbatică și fără prea multă frământare. Când am văzut că urmează să țină un nou atelier de pâine unde aveau acces și începători, m-am înscris cât ai clipi.

atelier de paine

La atelierul de pâine de duminică am fost 7 persoane, adunați din Brașov, Sibiu, Arad și Timișoara. Ajunși la Codruța, am intrat chiar în pâine. Ne-am pus șorțurile și am început! Am privit cum Codruța frământa aluatul până la dat formă, copt și gustat! Simultan, fiecare dintre noi ne-am început propriul aluat de pâine cu puțină făină integrală cu maia care avea o hidratare de 75 %, urmând instrucțiunile Codruței. Am frământat, am făcut rotiri de aluat în vas, Sf-uri și shaping (dat formă).

Am privit-o pe Codruța cu câtă lejeritate și dexteritate modela aluatul, iar când ne venea și nouă rândul realizam de fapt cât de greu este în mâinile noastre să îl modelăm. Deși pare greu să faci pâine, după experiența asta mi-am dat seama că totuși aluatul nu trebuie lucrat excesiv, doar timpul de autolize (timp în care se formează rețelele de gluten din aluat), timpul dintre SF-uri (strech and fold, adică o împăturire a aluatului la un anumit interval de timp), timpul de dospire finală durează cel mai mult în pregătirea unei pâini. Nu zic nici că e floare la ureche să faci o pâine bună, dar mi se pare cel mai frumos lucru din lume!

atelier de paine

atelier de paine

Pâinile încercate de mine până în acest moment nu au de fapt nici o legătură cu pâinea asta gustoasă, cu miez pufos și crustă, cu un aluat pe care îl lucrezi în mai multe etape și îl simți cum se transfomă în pâine adevarată. Ăsta a  fost de fapt și motivul principal pentru care am vrut să merg la acest atelier, iar Codruța este o femeie superbă, care are o răbdare incredibilă și o pasiune foarte frumoasă. A fost cu zâmbetul pe buze de când am intrat și până am plecat, inclusiv ne-a făcut și cookies 🙂 și evident, am mâncat împreună o pâine proaspătă crocantă cu unt! Deliciul suprem, nu alta!

atelier de paine

atelier de paine

Puțin peste 4 ore a durat atelierul de pâine. La plecare, fiecare dintre noi am primit câte o pâine delicioasă, pe care am mâncat-o ulterior acasă, aproape toată. Nu cred să fi mâncat vreodată atâta pâine cât am mâncat azi, dar nu mă puteam opri. Am încercat-o cu unt și dulceață, cu ulei de măsline și za’atar, inclusiv goală! Noroc că am primit și aluatul pe care l-am lucrat la atelier și pe care l-am copt spre seară. Așa au ieșit pâinile mele. Abia aștept un atelier nou, și sper eu cât mai curând! Până atunci, abia aștept să pun în practică la mine acasă ceea ce am învățat de la Codruța!

atelier de paine

Vreau rețete din Banat!

Invitată de Cristina, m-am alăturat campaniei ”Timișoara în orice colț de Românie” realizată de Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 și PRbeta, care își propune să promoveze rețete specifice Banatului, delicioase, diferite de alte regiuni ale țării.

Ce presupune această campanie? Să gătim rețete bănățene, dar am nevoie de ajutorul vostru!

Îmi trimiteți o rețetă tradițională din Banat fie într-un comentariu la acest post, fie într-un email la adresa viorelnarcisa@yahoo.com, fie chiar într-un mesaj pe Facebook, unde vă este mai ușor. În final voi alege o rețetă și te voi invita și pe tine să o gătim împreună cu alți bloggeri din Timișoara, în data de 12 octombrie într-un loc special ales 🙂

Sună bine? Întrebați-vă mătușile, mămicile, bunicii, pe oricine vreți voi de o rețetă bănățeană și da-ți-mi de veste! Poate fi orice: un desert, o ciorbă sau o supă, o friptură, etc! Aștept cu mare nerăbdare rețetele voastre, de astăzi 2 octombrie, până cel târziu miercuri seara, 8 octombrie!

clatite-banatene                                                                              Sursa foto.

Unique brunch in the sky!

Brunch in the sky1597417_589016027873972_711484946627779818_o

Am acceptat cu mare bucurie invitația primită de la Oltea Zambori de a lua parte la un brunch organizat la înălțime, pe o platformă! Îmi era cunoscut acest fel de mese, văzusem la mare vara asta o platformă pe plajă, unde doritorii puteau să ia masa, să se bucure de o priveliște frumoasă! Nu încercasem însă, până acum! Brunch in the Sky a fost organizat la Cramele Recaș, deasupra podgoriilor pline de struguri de tot felul. Am fost vreo 20 de persoane care pe rând, ne-am urcat pe platformă, am fost legați bine în scaune cu centuri, iar apoi ridicați la vreo 40 de metri deasupra viilor! O minunăție de peisaj în fața ochilor, mai mare dragul să te uiți în jur și să admiri cât vezi cu ochii, podgoriile de vie! Am avut parte de o sunny day, am fost norocoși, deși a fost destul de răcoare acolo sus!

Brunch in the sky

Am uitat de frig însă când ni s-a servit un vin nou de la Recaș, ”Conacul Ambrozy”, lansat chiar la acest event. Foarte bun, alb și dulce, aromat de îți venea să îl bei dintr-o înghițitură. Nu mă dau în vânt după vinurile dulci, fie ele albe, roșii sau rose, dar vinul ăsta e altceva! Cu siguranță îmi voi cumpăra o sticlă când va ieși pe piață. Este potrivit lângă deserturi, nuci, miere, fructe uscate, adică fix ce gătesc eu cel mai des 🙂

Brunch in the sky

Brunch in the skyAm zis că a fost brunch. Well, mai bine să îi spunem un mic dejun târziu sau o gustare, pentru că un brunch adevărat e puțin altfel. Anyway, mâncarea a fost și ea pe gustul meu, smochine umplute cu brânzeturi și fistic, tartine cu somon și ceva dressing de portocale, tartine cu prosciutto crudo, bacon, brânză brie, capere, icre. Ce să mai, a fost gustos! Vă sugerez să încercați dacă aveți vreodata șansa unei mese de acest gen, te simți foarte bine acolo sus și merită!

Brunch in the sky

Brunch in the skyMai multe poze puteți vedea pe pagina PRbeta sau aici.