codru de paine | Awfully Tasty

Cozonaci cu mac, rahat sau cu nuci. Am niște amintiri foarte frumoase despre cozonaci, de când eram foarte mică, iar mama împreună cu mine și sora mea mergeam la o vecină în sat unde făceam toată ziua cozonaci, înainte de Crăciun sau de Paști. Nu îmi amintesc câți făceam, nici dacă folosea drojdie sau maia, dar tanti Gigea, cum o chema pe femeia care făcea cei mai buni cozonaci din sat, frământa aluatul într-o troacă mică de lemn, iar eu și sora mea desfăceam nuci sau tăiam rahat. Ca să ajungem la tanti Gigea, trebuia să urcăm pe o uliță din sat, destul de departe de casa noastră, dar iarna era foarte frumos, totul alb, troiene de zăpadă și poteci înguste. Ce amintiri, ce vremuri! Atât de demult…Nu știu dacă tanti Gigea mai trăiește, dar mi-am amintit cu drag de ea.

Sâmbăta care doar a trecut, am fost la un nou atelier al Codruței – Codru de pâine și am făcut cozonaci cu maia. Rezultatul se vede în pozele atașate. Eu nu am mâncat vreodată cozonaci ca cei pe care îi face Codruța. Sunt foarte pufoși, înalți, cu miez fin și catifelat, se lucrează mult la ei, dar când guști o felie care e pufoasă ca un nor, mori de plăcere. Vă las câteva poze să vedeți ce cozonaci frumoși ies din mâinile ei.

Acesta este cozonacul meu, înainte de a fi copt și după. La fel de înalt, crescut peste măsură (am crezut că o îl stric pentru că nu am o tavă ca a Codruței), rumen și cu un miez pufos. A fost devorat cât ai clipi.

Și în secțiune:

Voi ce amintiri aveți despre cozonaci?

M-am înscris nerăbdătoare la atelierul organizat de Codruța Popa (Codru de pâine) în urmă cu vreo săptămână. O știam doar din spatele blogului superb pe care îl are, unde vezi niște pâini de zici că nu-s adevărate. Am citit blogul pas cu pas, la început nu înțelgeam mai nimic, nu știam de e ala SF, autolyse, scoring, nici măcar maia sălbatică nu aveam habar ce înseamnă. Încet-încet am înțeles și am devenit curioasă, inclusiv mi-am făcut prima maia sălbatică. Am încercat să fac și pâine, dar am testat niște rețete foarte simple, fără maia sălbatică și fără prea multă frământare. Când am văzut că urmează să țină un nou atelier de pâine unde aveau acces și începători, m-am înscris cât ai clipi.

La atelierul de pâine de duminică am fost 7 persoane, adunați din Brașov, Sibiu, Arad și Timișoara. Ajunși la Codruța, am intrat chiar în pâine. Ne-am pus șorțurile și am început! Am privit cum Codruța frământa aluatul până la dat formă, copt și gustat! Simultan, fiecare dintre noi ne-am început propriul aluat de pâine cu puțină făină integrală cu maia care avea o hidratare de 75 %, urmând instrucțiunile Codruței. Am frământat, am făcut rotiri de aluat în vas, Sf-uri și shaping (dat formă).

Am privit-o pe Codruța cu câtă lejeritate și dexteritate modela aluatul, iar când ne venea și nouă rândul realizam de fapt cât de greu este în mâinile noastre să îl modelăm. Deși pare greu să faci pâine, după experiența asta mi-am dat seama că totuși aluatul nu trebuie lucrat excesiv, doar timpul de autolize (timp în care se formează rețelele de gluten din aluat), timpul dintre SF-uri (strech and fold, adică o împăturire a aluatului la un anumit interval de timp), timpul de dospire finală durează cel mai mult în pregătirea unei pâini. Nu zic nici că e floare la ureche să faci o pâine bună, dar mi se pare cel mai frumos lucru din lume!

Pâinile încercate de mine până în acest moment nu au de fapt nici o legătură cu pâinea asta gustoasă, cu miez pufos și crustă, cu un aluat pe care îl lucrezi în mai multe etape și îl simți cum se transfomă în pâine adevarată. Ăsta a fost de fapt și motivul principal pentru care am vrut să merg la acest atelier, iar Codruța este o femeie superbă, care are o răbdare incredibilă și o pasiune foarte frumoasă. A fost cu zâmbetul pe buze de când am intrat și până am plecat, inclusiv ne-a făcut și cookies 🙂 și evident, am mâncat împreună o pâine proaspătă crocantă cu unt! Deliciul suprem, nu alta!

Puțin peste 4 ore a durat atelierul de pâine. La plecare, fiecare dintre noi am primit câte o pâine delicioasă, pe care am mâncat-o ulterior acasă, aproape toată. Nu cred să fi mâncat vreodată atâta pâine cât am mâncat azi, dar nu mă puteam opri. Am încercat-o cu unt și dulceață, cu ulei de măsline și za’atar, inclusiv goală! Noroc că am primit și aluatul pe care l-am lucrat la atelier și pe care l-am copt spre seară. Așa au ieșit pâinile mele. Abia aștept un atelier nou, și sper eu cât mai curând! Până atunci, abia aștept să pun în practică la mine acasă ceea ce am învățat de la Codruța!