Revin cu o scurtă povestire legată de atelierul de baghete la care am participat duminică, ținut evident de Codruța – Codru de pâine. Poate vă întrebați de ce merg eu la aceste ateliere, care e treaba cu ele. Răspunsul meu e simplu: nu demult am încercat să fac pâine acasă, nu prea mi-a ieșit, sau cel puțin nu așa cum am sperat. Mă uitam pe blogul Codruței și mă gândeam cum să fac o pâine ca a ei, mai ales că nu știam prea bine ce e aia maia și multe alte lucruri. Mă speriam și mai tare când citeam rețetele și realizam că trebuie să pierd o zi întreagă frământând, dospind și așteptând rezultatul. Am mai căutat niște rețete, am încercat pâine fără dospire sau fără frământare, bunicele, dar nu ca pâinea pe care am încercat-o de când merg la aceste ateliere. Am făcut inclusiv niște baghete dospite la rece, dar fără să fiu încântată de rezultat.

Între timp am mai citit despre pâine, despre maia, inclusiv am una activă, deși greu a luat-o din loc, abia la a treia încercare. Am mers la un prim atelier de pâine care m-a ajutat foarte mult, mi-a alungat toată teama și frica de a încerca să fac pâine. În plus, mi-a trezit și mai mult dorința de a învăța să fac pâine mai bună. Așa că a urmat un nou atelier, de această dată de baghete.

Probabil vă întrebați cum se desfășoară aceste ateliere 🙂 E foarte simplu, Codruța ne arată toți pașii pe care trebuie să îi știm, să îi parcurgem pentru a avea o pâine bună, cum numai ea știe să facă. Frământăm, dăm formă, ne arată cum să crestăm diferite pâini. În poza de mai jos puteți vedea aluatul pe care noi am exersat cum să dăm corect forma unei baghete (nu e chiar simplu, vă zic).

În poza de mai jos avem un aluat căruia i s-a dat prima formă.

Aici aluatul este modelat sub formă de baghetă și este pus pe pânză înfăinată la dospit.

Baghetele au fost răsturnate pe foi de copt, pregătite pentru crestare și coacere. Au fost mutate în cuptor, coapte în prima parte cu aburi la 250 grade Celsius, apoi la vreo 230C.

Așa au arătat la final, acestea sunt baghetele shape-uite și crestate de mine. Mie îmi sunt de mare ajutor atelierele de pâine, vezi  exact cum trebuie să procedez, pentru că e o mare diferență între a citi o rețetă și a o pune în practică. Am învățat cum se frământă un aluat și cum trebuie să arate pâinea la final. Cele câteva ore petrecute la atelier uitându-mă cu gura căscată la Codruța cum manevrează aluatul, făcând poze sau filmând, au trecut cât ai clipi! Abia aștept următorul atelier, care se anunță inedit! Vă țin la curent 😉