Poale-n brâu

poale-n brau

poale-n brau

Poale-n brâu, o rețetă moldovenească, aluat dulce dospit umplut cu brânză, stafide și coajă de lămâie. Bune, bune, vă zic, nu prea te poți opri din mâncat după ce le guști.

Ingrediente:

  • 500 g făină
  • 50 g zahăr
  • 4 g drojdie instant
  • 3 gălbenușuri
  • 100 g unt moale
  • 1 praf sare
  • 300 ml lapte
  • coaja rasă fin de la 1 lămâie

Umplutură:

  • 500 g brânză dulce sau urdă
  • 2 ouă
  • 100 g zahăr
  • 2 linguri făină
  • 100 g stafide
  • coaja rasă de lămâie
  • 1 ou bătut pentru uns

Într-un vas mare amestecăm gălbenușurile cu zahărul, drojdia instant, sarea și laptele călduț. Adăugăm coaja de lămâie și făina și amestecăm bine.

Adăugăm untul în 2 tranșe și frământăm bine până îl încorporăm în aluat. Lăsăm la crescut 2 ore.

poale-n brau

Pentru umplutură, amestecăm brânza cu ouăle, zahărul, făina, coaja de lămâie și stafidele.

După ce aluatul a crescut îl răsturnăm pe masa puțin înfăinată și îl divizăm în două bucăți. Întindem fiecare bucată de aluat pe masa pudrată cu făină într-o foaie subțire și o tăiem în pătrate.

poale-n brau

Punem câte o lingură de cremă de brânză în mijlocul ficărui pătrat de aluat, apoi ridicăm ”poalele”, adică aducem marginile aluatului spre mijloc.

poale-n brau

Punem hârtie de copt pe o tavă întinsă și așezăm brânzoaicele în ea. Le acoperim cu un prosop și le mai lăsăm la crescut 40-60 minute.

poale-n brau

Încingem cuptorul la 180˚C. Ungem brânzoaicele cu ou bătut și le coacem cam 30 de minute sau până sunt bine rumenite.

poale-n brau

poale-n brau

Le pudrăm cu zahăr când s-au răcit, dacă dorim. Sunt foarte soft, foarte bune, am mâncat pe nerăsuflate două bucăți cât erau încă fierbinți pentru că mirosea demențial în casă de la ele.

poale-n brau

Advertisements

Amintiri cu gust de cozonac

cozonaciCozonaci cu mac, rahat sau cu nuci. Am niște amintiri foarte frumoase despre cozonaci, de când eram foarte mică, iar mama împreună cu mine și sora mea mergeam la o vecină în sat unde făceam toată ziua cozonaci, înainte de Crăciun sau de Paști. Nu îmi amintesc câți făceam, nici dacă folosea drojdie sau maia, dar tanti Gigea, cum o chema pe femeia care făcea cei mai buni cozonaci din sat, frământa aluatul într-o troacă mică de lemn, iar eu și sora mea desfăceam nuci sau tăiam rahat. Ca să ajungem la tanti Gigea, trebuia să urcăm pe o uliță din sat, destul de departe de casa noastră, dar iarna era foarte frumos, totul alb, troiene de zăpadă și poteci înguste. Ce amintiri, ce vremuri! Atât de demult…Nu știu dacă tanti Gigea mai trăiește, dar mi-am amintit cu drag de ea.
Sâmbăta care doar a trecut, am fost la un nou atelier al Codruței – Codru de pâine și am făcut cozonaci cu maia. Rezultatul se vede în pozele atașate. Eu nu am mâncat vreodată cozonaci ca cei pe care îi face Codruța. Sunt foarte pufoși, înalți, cu miez fin și catifelat, se lucrează mult la ei, dar când guști o felie care e pufoasă ca un nor, mori de plăcere. Vă las câteva poze să vedeți ce cozonaci frumoși ies din mâinile ei.

Cozonaci cu maia

Cozonaci cu maia
Acesta este cozonacul meu, înainte de a fi copt și după. La fel de înalt, crescut peste măsură (am crezut că o îl stric pentru că nu am o tavă ca a Codruței), rumen și cu un miez pufos. A fost devorat cât ai clipi. 

Cozonaci cu maia

Cozonaci cu maia
Cozonaci cu maiaȘi în secțiune:

Cozonaci cu maiaVoi ce amintiri aveți despre cozonaci?